Biblioteci portugheze (partea I)
Nicoleta Tudor (Biblioteca Județeană „G. Barițiu” Brașov)
În ultimii ani, am avut norocul și bucuria de a călători mult și, desigur, m-am oprit și prin bibliotecile orașelor pe care le-am vizitat. Țara în care m-au dus pașii de două ori într-un an a fost Portugalia, unde am văzut diferite tipuri de biblioteci, așa că-mi voi structura aprezentarea în două părți: biblioteci vechi, devenite monumente și parte a patrimoniului universal, și biblioteci publice obișnuite, actuale.
În această primă parte, voi prezenta două biblioteci vechi și deosebit de frumoase.
Despre prima bibliotecă vizitată în țara soarelui generos și a fado-ului, Biblioteca Joanina, am citit făcându-mi documentarea privitor la ce putem vizita în Coimbra, unde aveam să stăm două zile. Am aflat, astfel, despre Universitatea veche a orașului, înființată în 1290, prima din Portugalia și una dintre cele mai vechi din Europa, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO. În același complex din care face parte universitatea, se găsește și maiestuoasa Biblioteca Joanina, construită între 1717-1728, sub patronajul regelui João V al Portugaliei (1689-1750), cu intenția de a servi drept bibliotecă a universității. Colecția de volume cuprinde în jur de 60.000 de unități, cărți datând din sec. XV-XVIII, acoperind diverse domenii (în principal drept, filosofie și teologie), și care pot fi solicitate spre împrumut, mare parte dintre ele regăsibile în catalogul online al bibliotecii universității.
Turul începe de la parter, cu încăperea în care a funcționat Închisoarea academică. Universitatea din Coimbra a avut, pentru o lungă perioadă de timp, privilegiul de a fi guvernată de propria legislație (Foro Académico), fapt care a protejat profesorii, angajații și studenții de conviețuirea cu infractorii de rând. Ulterior, parterul a servit ca loc de depozitare a cărților provenite din bibliotecile colegiilor universitare desființate.
Urmează etajul intermediar, ce servea ca spațiu pentru gardienii care păzeau închisoarea academică (dispărută în 1834) și drept depozit pentru cărțile care se citeau la Etajul Nobil. Încăperea a fost folosită ulterior pentru restaurarea cărților vechi și catalogarea acestora, din 2010 fiind amenajată și inclusă în circuitul turistic.
Punctul culminant al vizitei îl constituie Etajul Nobil, un spațiu de-a dreptul impresionant, alcătuit din trei încăperi personalizate prin culori diferite ale pereților: negru, roșu și verde. Rafturi din lemn de stejar aurit, situate pe două niveluri, prevăzute cu balcoane frumos sculptate, acoperă pereții, de la podea până în tavan. Multitudinea cărților, elementele decorative și auriul ce sugerează bogăție/opulență încântă privirea.
Ieșit din comun aici este faptul că, undeva, în încăpere, trăiesc două colonii de lilieci, care nu numai că sunt tolerați, ci chiar protejați, întrucât se hrănesc cu insectele dăunătoare cărților, contribuind astfel la buna conservare a volumelor. Prezența lor impune, totuși, ca la finalul fiecărei zile, mesele să fie acoperite cu „pături” din piele, care protejează mobilierul de excrementele provenite de la animale.
Vizitarea bibliotecii se face la intervale de timp bine stabilite, pentru un număr limitat de persoane. Nu există bilet de intrare doar pentru bibliotecă, ci sunt disponibile variante combinate, ce includ biblioteca, Palatul Regal, Capela São Miguel, Muzeul de Științe, Muzeul (Cabinetul) de curiozități (este extraordinar!), iar costul biletului variază în funcție de combinația aleasă. La Etajul Nobil este interzisă fotografierea.
Despre cea de-a doua bibliotecă deosebită a Portugaliei am aflat întâmplător, la serviciu, prelucrând un album cu unele dintre cele mai frumoase biblioteci ale lumii. Printre acestea, se afla și Biblioteca Palatului Național din Mafra, ridicat în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, înscris în patrimoniul UNESCO. Construcția Palatului este descrisă de José Saramago în romanul „Memorialul mânăstirii” (Memorial do Convento).
Biblioteca se vizitează împreună cu Palatul, aceasta reprezentând punctul final al turului. Impresionează prin mărime și prin mobilierul în stil rocaille. Deține peste 30.000 de volume, din diferite domenii, incunabule și un index al cărților interzise.
Aceasta este cea de-a doua bibliotecă portugheză populată de lilieci. Spre deosebire de Biblioteca Joanina, aici se pare că nu le merge prea bine...
