BiblioFeed #39
27 februarie 2023
Dragi cititori,
S-au întâmplat atâtea evenimente și am adunat atâtea noutăți interesante în ultimele două săptămâni, încât aproape că nu știm cu ce să începem.
(De fapt știm, dar ne place suspansul).
Cu voia dumneavoastră, o să începem cu lauda de sine, care nu știm cum miroase, dar sună foarte bine. Proiectul Mind Hub la Biblioteca ULBS, o inițiativă a grupului mArcel prin falanga sa sibiană, este una dintre cauzele selectate pentru ediția din acest an a Maratonului Internațional Sibiu, cel mai mare eveniment filantropic de alergare din țară. În scopul de a susține inițiativele unor ONG-uri sau grupuri informale care urmăresc rezolvarea unor probleme ale comunității și creșterea calității vieții în Sibiu, organizatorii maratonului pun la dispoziție o platformă de atragere de fonduri. Proiectul propus de grupul mArcel urmărește amenajarea unui spațiu social confortabil și accesibil în biblioteca Universității „Lucian Blaga” din Sibiu în care studenții și celelalte categorii de utilizatori să se poată destinde și să desfășoare activități recreative, individuale sau de grup, folosind gratuit resurse de divertisment (jocuri, puzzle-uri etc.) și să participe la evenimente tematice organizate de bibliotecă. La momentul când toate informațiile vor fi disponibile, vă vom anunța cum puteți dona pentru susținerea acestei cauze, dacă veți considera necesar.
Până atunci, iată ce mai puteți afla din numărul curent:
cum s-a sărbătorit Ziua Națională a Lecturii
care sunt avantajele și dezavantajele potențiale ale folosirii aplicației TikTok de către biblioteci
ce conține dosarul tematic al Dilemei vechi dedicat bibliotecilor
care sunt preocupările de ultimă oră privind impactul inteligenței artificiale asupra bibliotecilor
ce mai spune Salman Rushdie, inclusiv despre intenția de „actualizare” a cărților unui scriitor britanic
ce vrăji au mai făcut producătorii platformei Web of Science
de ce este benefic, uneori, să ignorăm critic informațiile în loc să le analizăm
… și altele.
Biblioteci românești
Ziua lecturii
Lectura a fost celebrată pe 15 februarie, ziua care îi este dedicată la nivel național sau în preajma acestei date prin diverse evenimente dintre ai căror organizatori nu puteau lipsi bibliotecile.
Biblioteca Națională a dedicat săptămâna 13-17 februarie „bucuriei lecturii”, invitând cititorii de toate vârstele să-i treacă pragul pentru a citi cu voce tare, a-și împărtăși preferințele de lectură și a participa la atelierele și evenimentele pe care le-a găzduit.
Pe 16 februarie, a doua ediție a Conferinței Naționale „Îndrăgostiți de lectură”, desfășurată online, i-a avut ca invitați pe dr. Daniel Nazare, directorul Bibliotecii Judeţene “George Bariţiu” Braşov și pe pr. prof. univ. dr. Constantin Necula. Discuțiile au fost moderate de drd. Melania Luana Butnariu. Înregistrarea integrală a conferinței, care a fost organizată de Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov prin Centrul de Excelență pentru Copii şi Tineret, cu susținerea Asociației Bibliotecarilor din România (ABR), este disponibilă pe YouTube.
Pe 15 februarie a fost lansat și Pactul pentru lectură, inițiativa Asociației Editorilor din România despre care vă informasem în BiblioFeed #37 și pe care îl puteți semna, dacă doriți.
Celor care sunt interesați și de abordările teoretice ale acestei teme, le recomandăm disertația Lectura, paradigmă a comunicării semnată de Adriana Moca. (R.C.)
Sediu nou pentru Biblioteca Județeană Bacău
Biblioteca din orașul lui Bacovia, dar purtând numele lui Costache Sturdza se va muta în clădirea Muzeului „Iulian Antonescu”, care va trece printr-un proces de reabilitare ale cărui costuri sunt estimate la 32 de milioane de lei. În videoclipul de prezentare a lucrărilor de reabilitare este menționat și un viitor proiect de digitalizare al bibliotecii, fără a ne fi oferite, din păcate, mai multe informații. (M.C.)
Bibliotecile pe TikTok
Filiala Brașov a ANBPR a organizat pe 16 februarie un atelier profesional cu tema Bibliotecile pe TikTok. Deschiderea către toate formele de media sociale populare ca modalitate de a păstra legătura cu utilizatorii și a promova oferta bibliotecii este o necesitate într-o societate ai cărei membri sunt din ce în ce mai conectați digital. În același timp, este bine să nu neglijăm aspectele privind confidențialitatea și securitatea conținutului distribuit pe aceste platforme.
Semnele de întrebare privind aplicația TikTok, deținută de o companie chinezească nu sunt de dată recentă și ele vizează accesul la informații personale al guvernului din această țară și eventuala lor folosire în operațiuni de influențare a celor care o folosesc. FBI consideră că TikTok colectează date care pot fi folosite pentru spionaj, motiv pentru care diverse instituții din SUA și-au îndemnat angajații să șteargă aplicația. Aceste preocupări nu ocolesc instituțiile de cultură, deci nici bibliotecile, după cum am aflat dintr-un articol publicat în Biblioteksbladet, forumul bibliotecarilor suedezi, care mi-a fost semnalat de colegul Mihai Constantinescu (articolul este disponibil doar în suedeză, dar puteți încerca o traducere automată, așa cum am făcut și eu). Chestionat cu privire la acest subiect, Daniel Forsman, directorul bibliotecii publice din Stockholm, consideră că intenția de a atrage utilizatorii este lăudabilă, dar că instituțiile culturale au obligația să trateze foarte serios problemele legate de modul în care datele cu caracter personal sunt utilizate, mai ales atunci când există riscul ca ele să fie deturnate și exploatate în scop de dezinformare și influențare. Forsman, sintetizează cel care l-a intervievat, „crede că bibliotecile în cauză își doresc atât de mult să ajungă la copii și tineri, atât de mult își doresc să fie acolo unde sunt oamenii, încât „poate merg puțin prea repede”. De reflectat. (R.C.)
Dosar Dilema veche: Biblioteci
Nu știm dacă datorită proximității cu Ziua Națională a Lecturii sau pur și simplu printr-o coincidență, dosarul tematic din nr. 984 (16-22 februarie) al Dilemei vechi a fost dedicat bibliotecilor.
Avem perspectiva cititorilor/utilizatorilor, relația lor cu bibliotecile care le-au marcat existența, pentru că, așa cum scrie Ana Maria Sandu, coordonatoarea numărului, „Fiecare carte se naște din altele, fiecare autor are în spate o tradiție. Nimeni n-a apărut din neant și bibliotecile o spun cel mai bine. (…) Dosarul de acum e o poveste cu și despre biblioteci. Despre cele personale și cele prin care am trecut, despre superputerile pe care ni l-au dat nouă, cititorilor. (…) Textele de acum sînt, implicit, istorii personale, căci lectura e una dintre cele mai intime activități.”
„S-ar putea ca lumea să se tot schimbe și cărțile să pară pentru mulți doar niște obiecte inutile în casă. (…) Dar pentru alții ele vor rămîne mereu un acasă, un sentiment pe care nici o mobilă din lume nu poate să ți-l dea. Bibliotecile vorbesc mai mult decît oricare alte lucruri despre cum sîntem pe dinăuntru. Din ce materiale sîntem făcuți, cum s-au așezat cărămizile noastre.” (Cărțile au tot timpul din lume)
Ioana Moroșan își împărtășește gândurile despre experiența de utilizator al Bibliotecii Centrale Universitare (în absența unei precizări, ne folosim de indiciile din text ca să presupunem că este vorba de cea bucureșteană), care pentru ea reprezintă „un alt fel de a spune acasă”:
„S-ar putea ca scriitorii să fi scris despre propriile biblioteci tot atît de mult cîte ipoteze s-au vehiculat despre geneza lumii.” (…) „Biblioteca universității (BCU sau un alt fel de a spune „acasă“) găzduiește „căsniciile“ noastre cu munca, cu scrisul, cu cititul, cu cercetarea, întîlnirile cu oameni; aici se nasc și sfîrșesc multe povești. E un loc care pentru unii înseamnă etapa de „pregătire“, durează o sesiune sau o întreagă studenție, iar altora le determină parcursurile pe termen nedeterminat.” (…) „Anul trecut am petrecut la BCU peste 2.000 de ore și m-am simțit „omul veșnic“ din amalgamul de oameni pe care-i strînge spiritul acestui loc. Ne-am creat între timp o mică breaslă a locului, fără nici o relevanță socială sau de alt fel dincolo de pereții bibliotecii, care ne-au unit speranțele, deconcertările, insuficiențele, ambițiile și orgoliile. Îi găsești aici pe aceia foarte puțini „de-ai tăi“, pentru care munca făcută acolo e tot muncă, înțeleg că nu ești nici nesalarizat, nici nu mergi acolo „de plictiseală“.” (…) „E despre noi, inadaptații, „ratații“, social vorbind, cu ambiții de neînțeles, pe care locul nu pare să vrea să ne extirpe vreodată. BCU e despre toate viețile mici pe care le trăim aici și care, de fapt, concurează serios viața noastră literalmente „de-acasă“. E un spirit al locului pe care oamenii l-au creat, căci, dincolo de cărți și reviste, e un fel de viață și asta pe care o trăim noi aici.” (O formă de viață necunoscută)
Valer Simion Cosma își prezintă experiența de cititor ca elev, student, apoi cercetător care a trecut nu de multă vreme de la perspectiva utilizatorului la cea a directorului unei asemenea instituții, care are ocazia să-i cunoască din interior modul de funcționare, activitățile și provocările cu care se confruntă:
„Cumva, după ce în diferite contexte am deplîns starea bibliotecilor din România și nevoia ca cele încă existente să se dezvolte în direcția unor spații comunitare, cu activități și resurse multiple, m-am trezit în postura de a pune umărul la concretizarea unei astfel de filosofii.” (Biblioteca poate fi una din cele mai bune lumi posibile)
Scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu, în același timp unul dintre cei mai cunoscuți editori și traducători de carte de la noi, își descrie traseul de cititor împătimit început la biblioteca de cartier, trecând prin biblioteca liceului „unde mă refugiam cînd chiuleam, profitînd de bunăvoința unei bibliotecare foarte amabile” și extinzându-se la alte biblioteci publice bucureștene până la mari biblioteci ca Biblioteca Națională din vechiul sediu („o clădire impresionantă – fost Palat al Bursei –, friguroasă și întunecată, dar îmi plăcea să uit de mine acolo, la sala de lectură, întreaga zi de sîmbătă”), părăsită în timpul facultății pentru „splendida sală de lectură de la Litere” și pentru colecțiile bibliotecilor de la British Council, Institutul Goethe și Institutul Francez. (Tainice relee)
Vă lăsăm plăcerea să descoperiți singuri textul integral al articolelor din care am extras citatele de mai sus dar și celelalte contribuții la acest dosar tematic care vorbesc despre carte, lectură, biblioteci. (R.C.)
Mihai Șora a însemnat mult (și) pentru bibliotecile românești
La o oră la care acest număr era aproape finalizat, am aflat vestea plecării filosofului Mihai Șora, unul dintre puținele repere morale solide ale vremurilor noastre. Dorim să-i aducem un omagiu amintind că, pe lângă faptul că a fondat celebra colecție intitulată nu întâmplător contribuit la relansarea și orientarea într-o direcție nouă a colecției Biblioteca pentru toți a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, de o importanță enormă pentru cititorii de literatură de dinainte de 1989 și nu numai, Mihai Șora, în calitate de vremelnic ministru al învățământului, a susținut inițiativa reînființării învățământului biblioteconomic, concretizată prin apariția, în anul universitar 1990-1991, a secției de Bibliologie și Știința Informării la Facultatea de Litere a Universității din București. Una dintre ultimele sale activități pe Facebook, unde domnul Șora a fost foarte prezent, a constat în redistribuirea unei postări de pe pagina Bibliotecii Naționale a României. Odihnească-se în pace și fie-i amintirea vie. (R.C.)
Erată. Într-o postare pe Facebook, criticul Paul Cernat face niște corecții și precizări importante privind rolul lui Mihai Șora în evoluția colecției Biblioteca pentru toți, motiv pentru care am operat modificările evidențiate în text.
Biblioteci din străinătate
Despre folosirea inteligenței artificiale într-o bibliotecă națională
Biblioteca Regală a Suediei dezvoltă împreună cu Nvidia aplicații bazate pe inteligența artificială care vor profita de fondul documentar al bibliotecii pentru a crește capacitatea programelor de a înțelege limba suedeză, îmbunătățind totodată accesibilitatea colecției. Cercetătorii vor putea să interogheze baza de date a bibliotecii și să obțină seturi de date specializate, de exemplu toate vederile suedeze care conțin imaginea unei biserici sau toate documentele ce menționează o anumită personalitate. În plus, înregistrările audio din colecția bibliotecii (care cuprinde și o arhivă radio) vor fi transcrise, iar înregistrările video vor fi descrise, deschizând astfel calea pentru atât pentru o accesibilizare fără precedent a conținutului cât și pentru numeroase posibile cercetări. (M.C.)
Publicații și alte resurse de specialitate
Revista „Biblioteca” la 75 de ani
Revista Biblioteca împlinește 75 de ani, din păcate în niște circumstanțe nu foarte fericite pentru această publicație de tradiție care a avut un rol esențial în evoluția teoriei biblioteconomice și a practicii de bibliotecă de la noi. Revista, care de câțiva ani este disponibilă în acces deschis, pe site-ul Bibliotecii Naționale, ceea ce reprezintă un avantaj pentru că astfel poate fi citită de oricine, a ajuns din motive obiective - penuria de contribuții - de la o periodicitate lunară la una semestrială. Este și aceasta oglinda unei realități pe care orice specialist cu experiență, care deține datele necesare unei comparații, o poate constata: scăderea interesului pentru profesie și pentru dezvoltarea domeniului nostru. Motivele sunt diverse și nu e momentul să le detaliem, dar o reflecție mai profundă asupra viitorului bibliotecilor și profesiei de bibliotecar la noi ar trebui să se producă cât mai curând - poate chiar în paginile revistei Biblioteca. O discuție care să se bazeze pe fapte, nu pe lamentări, paseisme sau festivisme, un dialog și o deschidere față de perspective diferite, nu o suită de monologuri. (Vast program!) Până atunci, ne alăturăm apelului pe care l-am primit de la conducerea revistei și pe care vi-l punem la dispoziție cu acordul acesteia, invitându-vă să contribuiți la cele două numere din 2023 prin care Biblioteca va marca trei veacuri de istorie neîntreruptă. (R.C.)
Inteligența artificială în biblioteci…
… este subiectul unui articol publicat în Journal of Librarianship and Information Science. Articolul definește inteligența artificială (I.A.) și prezinte modalități în care aceasta poate fi folosită în biblioteci, reflectând asupra implicațiilor ei asupra vieții profesionale. Sunt identificate cinci tipuri de situații în care poate fi folosită inteligența artificială, de la automatizarea proceselor de administrare a bibliotecii până la analiza comportamentului utilizatorilor. Deși exemplele prezentate pot părea a fi mai degrabă din categoria SF decât din realitatea imediată a bibliotecilor, iar I.A. este încă la începuturi, există șanse reale ca măcar unele dintre aspectele semnalate să devină realitate și peste un timp să constatăm că o bună parte dintre activitățile mai puțin solicitante intelectual dintr-o bibliotecă sunt integral efectuate de programe. Rămâne de văzut cum se va adapta practica profesiei și, mai ales, educația specialiștilor din domeniu. (M.C.)
Manifestări de specialitate
BEST Letters Colloquia, ediția a X-a
A zecea ediție a Colocviului național studențesc BucharEst STudent (BEST) Letters Colloquia, organizat de Facultatea de Litere a Universității din București, se va desfășura în zilele de 13 și 14 mai. Colocviul, la care pot participa studenți de la ciclurile de licență și masterat din întreaga țară, are o subsecțiune dedicată științelor informării și documentării. Pentru înscriere, doritorii trebuie să transmită la adresa best.letters.colloquia@litere.ro, până la data de 3 aprilie 2023, următoarele informații:
numele și datele de contact (adresă de email, număr de telefon) ale studentului înscris;
titlul comunicării;
un rezumat (aprox. 20 de rânduri), însoțit de 5-7 cuvinte-cheie și de o mini-bibliografie;
numele profesorului coordonator.
(R.C.)
Miscellanea
Muzeul Atelier Tipografie din Sibiu și povestea literelor
La Sibiu s-a deschis recent Muzeul Atelier Tipografie, un proiect privat al arhitecților sibieni Delia și Tudor Petrescu, un muzeu unic pe teritoriul României.
Muzeul este situat în centrul istoric al Sibiului, sub Podul Minciunilor și este deschis publicului la final de săptămână dar și în timpul săptămânii (când accesul se face pe bază de programare), fiind încununarea unui demers care a durat aproximativ nouă ani. Este un efort făcut din pasiune, folosind resurse financiare proprii, care a presupus documentare, achiziție de echipamente, creare de litere pentru tipar.
În cele două încăperi ale muzeului se regăsesc o Presă Tipografică Golding, o Presă Columbiană, un Cabinet Italian și unul Anglo-American. În acest spațiu se desfășoară ateliere deschise publicului, în cadrul cărora participanții își pot crea propriile afișe.
De obicei, vizitele programate și atelierele încep la Muzeul Atelier Tipografie Sibiu cu o prezentare a istoriei literelor, cu informații referitoare la: evoluția comunicării, revoluția tipografică, tiparul, sistemul de unități de măsură tipografice, materialul tipografic (litera, albitura, liniatura, ornamente, etc), mobilierul și uneltele zețarului, culegerea de litere, tipuri de prese tipografice, reguli de compoziție în tipografie, cerneluirea, tipărirea, corectura.
Urmează apoi partea practică, în cadrul căreia participanții pot crea o tipăritură, realizată cu unelte și prese tipografice manuale din epoca tipografiei preindustriale. Fiecare participant își cerneluiește și tipărește individual compoziția, la presa de corectură manuală Hohner, cu hârtia și cernelurile atelierului, în una sau două culori.
Proprietarii muzeului vor să pună valoare designul de litere în România, o profesie puțin cunoscută - letterpress, tipar înalt, despre care nu mai există decât foarte puține fotografii și informații.
Sibiul are o tradiție îndelungată în ceea ce privește tipografia, prima atestare documentară a tiparului datând din 1525, prin tipografia lui Lukas Trapoldner, prima din Transilvania şi a doua de pe actualul teritoriu al României, care aparținea de Municipalitate (credit). (C.P.)
„Ce se întâmplă mâine e mai important decât ce s-a întâmplat ieri”
Salman Rushdie a revenit în spațiul public printr-o serie de interviuri în publicații precum The New Yorker (din care am preluat și citatul de mai sus) sau El Pais unde vorbește despre munca sa pentru apărarea libertății de exprimare și protejarea scriitorilor aflați în pericol prin intermediul programului City of Asylum. Tot în acest interviu, întrebat dacă regretă ceva din ce a scris și dacă ar schimba ceva, a dat un răspuns ce sintetizează atitudinea lui din ultimele trei decenii și oferă un model de existență în raport cu amenințarea permanentă:
„Aș prefera să nu trebuiască să trăiesc sub amenințare dar nu aș schimba absolut nici un singur lucru. Într-un fel, întrebarea este inutilă pentru că din momentul în care fatwaa fost anunțată când am publicat Versetele Satanice, a cincea mea carte, am scris 16 cărți și sunt foarte mândru de asta. Nu regret nimic.”
(M.C.)
Operele scriitorului Roald Dahl, modificate pentru a nu deranja sensibilități actuale
O nouă ediție apărută în Regatul Unit a operelor autorului britanic surprinde printr-o serie de cosmetizări în concordanță cu standardele actuale de exprimare. Au fost eliminate, spre exemplu, menționări referitoare la rasă sau greutate, au fost schimbate locurile de muncă ale unor personaje ba chiar și cărțile pe care le citesc (Trunchbull citește acum Jane Austen și nu Kipling). Modificările au stârnit o reacție puternică în rândul oamenilor de cultură din lumea întreagă, inclusiv din partea unor autori precum Salman Rushdie, care a scris că „Roald Dahl nu a fost un înger, dar asta e cenzură absurdă” sau a PEN America, care și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu știrile privind sutele de modificări survenite în opere. Editura apără decizia de a modifica conținutul cărților motivând-o prin dorința de a proteja tinerii cititori. E și asta o viziune în legătură cu rostul literaturii, dar poate că tocmai literatura care „deranjează” ne forțează să ne punem întrebări grele - inclusiv să nu fim de acord cu tot ceea ce e scris într-o carte - și să nu cădem în iluzia unei lumi pline de unicorni roz. După valul de critici, editura a luat decizia de a publica și versiunile „clasice” ale operelor lui Dahl - o mișcare ce nu rezolvă totuși problema de fond. La ce ne putem aștepta în ediții viitoare ale unor opere controversate? La o Dolores adultă? (M.C.)
Gândire critică vs. ignorare critică
Site-ul The Conversation găzduiește un articol cu un titlu elocvent - When critical thinking isn’t enough: to beat information overload, we need to learn ‘critical ignoring’ Autorii - un filosof, doi specialiști în științe cognitive și unul în științele educației -pledează pentru ca gândirea critică, deprindere pe care învățământul (de calitate) o formează insistând asupra necesității de a citi și a evalua cu atenție informațiile înainte de a decide dacă o afirmație sau un argument sunt valide, să fie însoțită de ignorarea critică, „abilitatea de a alege ce să ignori și unde să-ți investești puterile limitate ale atenției”. Ignorarea critică nu e echivalentă cu simpla „nebăgare în seamă”, ci înseamnă adoptarea unor comportamente sănătoase care ne protejează de supraabundența informațională. De ce nu (mai) este suficientă gândirea critică? Autorii menționează două motive: cantitatea copleșitoare de informații disponibile online, dintre care multe provin din surse lipsite de credibilitate, a căror evaluare critică ne-ar paraliza, împiedicându-ne să citim tocmai informațiile de valoare pe care le identificăm; activarea gândirii critice pentru surse care ar trebui ignorate de la bun început înseamnă că diverșii actori care se străduiesc să ne capteze și deturneze atenția, această resursă cognitivă limitată, au câștig de cauză.
Autorii sugerează trei strategii de ignorare critică:
autocontrolul - să ne proiectăm mediile informaționale în modul cel mai bun pentru noi, astfel încât activitățile pe care le desfășurăm să fie supuse unor constrângeri benefice; de exemplu:
să eliminăm notificările care ne distrag atenția;
să ne stabilim anumite momente în care primim/ne verificăm mesajele, creând astfel oaze de timp în care putem să ne concentrăm asupra unei anumite activități sau să socializăm;
să preluăm controlul asupra setărilor digitale implicite, de ex. restricționând utilizarea datelor noastre personale care sunt folosite pentru publicitate țintită;
lectura laterală - strategie folosită de verificatorii de fapte (fact-checkers) atunci când analizează informațiile din mediul online pentru a le stabili credibilitatea: să nu ne implicăm în lectura conținutului unui site și în analiza designului acestuia, ci să-l părăsim și să ne angajăm în lectura laterală, deschizând un nou tab de browser și căutând informații privind individul sau organizația aflați în spatele lui, reputația pe care o are și ce surse există pentru ceea ce el prezintă ca fiind informații factuale;
nu hrăni trolii - vizează trolii online și ceilalți utilizatori rău-intenționați care hărțuiesc sau folosesc alte tactici antisociale. Trolii se hrănesc cu atenția noastră, folosind tot felul de tactici care sunt adoptate și de cei care urmăresc să dezinformeze. Principala strategie la care apelează este deturnarea atenției prin crearea aparenței unei dezbateri care, în realitate, nu există sau are o miză insignifiantă. Pentru a nu le cădea în capcană
nu trebuie să le răspundem direct și să intrăm în discuții contradictorii;
trebuie să-i blocăm și să-i raportăm, apelând la la politicile de moderare a conținutului declarate de platformele online.
(R.C.)
Clarivate adaugă un index al lucrărilor preprint
Clarivate continuă politica de schimbare a Web of Science prin adăugarea unui index al lucrărilor preprint la cunoscuta sa platformă bibliometrică. Indexul oferă în primă fază acces la înregistrările depozitelor digitale arXiv, bioRxiv, chemRxiv, medRxiv și Preprints.org și se va extinde în 2023 cu mai mult de o duzină de depozite digitale. Indexul are potențialul de a ajuta la o mai rapidă descoperire a noilor cercetări și chiar la simplificarea procesului de identificare a versiunii preprint a lucrărilor prezente în celelalte indexuri Web of Science. Să sperăm că această schimbare nu va da totuși naștere la o goană după indexarea depozitelor digitale în WoS în speranța obținerii de puncte în diverse clasamente și că cei care vor folosi indexul o vor face având o bună cunoaștere a diferențelor dintre preprint și varianta finală a unui articol. Interesant este de urmărit și dacă vor existe voci critice față de această mișcare, având în vedere faptul că un produs bazat pe materiale disponibile în acces deschis este acum împachetat într-un index disponibil contra cost. (M.C.)
Bază de date despre istoria mâncării
De pe site-ul Open Culture aflăm despre The Sifter, un site care își propune să fie „un instrument pentru cercetarea istoriei mâncării”. Actualmente, The Sifter oferă acces la informații despre peste 8000 de autori de cărți de bucate și operele lor din lumea întreagă, inclusiv link-uri către variantele scanate ale operelor, acolo unde sunt disponibile. Site-ul funcționează pe principiul Wikipediei, permițându-le utilizatorilor să adauge informații sau editeze informațiile existente, cu condiția înregistrării prealabile. (M.C.)
BiblioFeed este un newsletter bilunar care vă poate aduce direct pe mail o selecție de știri referitoare la biblioteci și la subiecte conexe.
De ce să vă abonați (gratuit) la BiblioFeed?
Selecția e cuvântul-cheie. În BiblioFeed selectăm și semnalăm știri importante din domeniul nostru de interes, atât din spațiul românesc cât și din cel internațional.
Pe cât posibil, din surse online disponibile gratuit.
La realizarea numărului de față au contribuit:
Mihai Constantinescu (M.C.)
Robert Coravu (R.C.)
Cristina Pârvu (C.P.)
Dacă doriți să contribuiți cu articole, să ne sugerați știri pe care să le includem în newsletter sau să ne aduceți în atenție proiectele pe care le aveți în desfășurare în instituțiile voastre ne puteți contacta la adresa de e-mail bibliofeedmarcel@gmail.com sau pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/bibliofeednewsletter.
