BiblioFeed #62

11 martie 2024

Din nou despre Asociația Bibliotecarilor din România

După cum am scris în precedenta ediție a BiblioFeed, noul statut al Asociației Bibliotecarilor din România și procesul  de votare a acestuia ridică, în opinia noastră, semne de întrebare. Între timp, membrii ABR au primit un mesaj prin care sunt informați de extinderea termenului de votare până la 25 martie (tot fără să li se explice punctual care sunt modificările propuse pentru statut și de ce sunt ele necesare) și în care se precizează: 

„Le mulțumim tuturor membrilor pentru colaborare şi pentru înțelegerea situației în care se află Asociația în prezent - necesitatea înregistrării juridice pentru a-şi putea desfășura activitatea în continuare.” 

Conform acestei afirmații, prin care se pune o presiune suplimentară pe membrii ei ca să voteze, asociația s-ar afla în pericolul de a nu-și mai putea desfășura activitatea dacă nu se votează și înregistrează la tribunal noul statut. De aici decurg firesc niște întrebări:

• de ce nu poate funcționa asociația pe baza vechiului statut (până la următoarea conferință națională, spre ex., când ar putea fi votat statutul)?

• de ce nu au fost supuse la vot modificările la statut la precedenta conferință națională?

După știința noastră, nu nedepunerea la tribunal a statutului modificat ar împiedica desfășurarea în continuare a activității asociației, ci nedepunerea într-un anumit termen a procesului-verbal al Adunării Generale în care s-a votat noua componență a consiliului director. Statutul unei asociații poate fi modificat oricând, nu este obligatoriu ca el să fie legat de începutul unui mandat de conducere.

Între timp (pe 6 martie, deci după trei luni de la respectiva întâlnire…), a apărut pe site-ul asociației procesul verbal al ședinței consiliului director al ABR din decembrie din care aflăm că s-a propus „crearea unei noi funcții – de Director executiv (funcție onorifică)”. Nu reușim să înțelegem: cum poate o funcție executivă să fie onorifică? În plus, funcțiile onorifice nu conferă, de regulă, drept de vot - nici măcar după ce sunt înființate și nu înainte de înființare, cum a fost cazul despre care am scris în precedenta ediție - și în niciun caz multiplele atribuții executive și de conducere menționate în statutul supus la vot.

Dacă prin „onorific” se subliniază caracterul neplătit al muncii desfășurate în cadrul asociației, atunci toți membrii consiliului director, în frunte cu președintele, și toți membrii conducerilor filialelor ABR au acest statut.

Și totuși, cu atâtea funcții onorifice, tot nu e clar cum rămâne cu onoarea nereperată a membrilor asociației, folosiți ca masă de manevră. (M.C., R.C.)

Biblioteci românești

Iarna vrajbei noastre, sau ce-are termometrul cu deontologia

În intervalul scurs de la apariția anterioară a BiblioFeed, cea mai importantă bibliotecă a țării a ajuns cap de afiș în mass media - din păcate, așa cum se întâmplă de obicei cu bibliotecile de la noi, nu pentru vreo realizare deosebită (nu că n-ar exista, dar ele generează incomparabil mai puține clicuri precum scandalurile) ci ca urmare a unui război al declarațiilor care s-a încins pe motiv de… frig. După semnalarea de către jurnalista Emilia Șercan a temperaturii scăzute din spațiile bibliotecii, managerul interimar al Bibliotecii Naționale s-a angajat într-un schimb de replici pe Facebook cu aceasta.

Subiectul nu e nou, iar că temperatura din Biblioteca Națională i se „datorează” lui Adrian Cioroianu la fel de mult ca predecesoarelor și predecesorilor lui - adică deloc - este un fapt: toți managerii bibliotecii au semnalat, într-o formă sau alta, problemele acestei clădiri care, după ce a așteptat mai mult de două decenii până să își împlinească scopul căruia i-a fost dedicată încă de pe vremea comunismului, se dovedește extrem de dificil de gestionat. Mai degrabă ar trebui să privim înspre statul român, cel în măsură să rezolve problema încălzirii, mai ales că în aceeași clădire este găzduit și un minister, cel al culturii.

Din păcate, lucrurile nu s-au oprit la memele mai mult sau mai puțin inspirate care au luat în balon frigul din bibliotecă. Disputa dintre dl. Cioroianu și doamna Șercan a degenerat în urma dezvăluirii de către acesta a motivului pentru care jurnalista s-a expus la frigul din BN: consultarea tezei de doctorat a lui Mircea Geoană.

Memă cu personaj din „Game of Thrones”

Gestul domnului Cioroianu nu lasă loc pentru vreun whataboutism. Dincolo de circumstanțe și interpretări, dezvăluirea unor informații privind publicațiile solicitate de un utilizator al bibliotecii încalcă regulile scrise și nescrise ale profesiei și, probabil, și vreo câteva legi. Iar când acel utilizator se numește Emilia Șercan, o jurnalistă care trebuie să suporte presiuni și amenințări pentru curajul de a scrie despre „realizărili științifice” ale unor potentați, a dezvălui aceste informații este echivalent cu a o expune pericolului.

Ca să nu comentăm prea mult, iată câteva extrase din documente profesionale relevante pentru această speță:

• „Individual library and information service policies traditionally value privacy and confidentiality for users. These principles are reflected in the IFLA Internet Manifesto as a specific statement: “Library and information services …have a responsibility to… strive to ensure the privacy of their users, and that the resources and services that they use remain confidential.” The IFLA Code of Ethics identifies respect for personal privacy, protection of personal data, and confidentiality in the relationship between the user and library or information service as core principles” (IFLA Statement on Privacy in the Library Environment, 2015)

• „… să respecte intimitatea utilizatorilor, să garanteze confidențialitatea datelor personale ale acestora, a informațiilor solicitate și a surselor consultate” (ANBPR, Codul etic al bibliotecarului, 2010, secțiunea „Obligații față de utilizatori”)

• „Bibliotecarul garantează confidențialitatea datelor referitoare la utilizatori pe care le gestionează şi respectarea dreptului acestora la intimitate” (ABR, Codul deontologic al bibliotecarului din România, 2011, art. 12)

Poate că n-ar fi rău ca bibliotecarii noștri să-și recitească codurile deontologice - mai ales că, iată, au două, de parcă principiile ar putea diferi în funcție de apartenența la o asociație profesională sau de tipul bibliotecii în care lucrează; nu de alta, dar în cazul de față, dacă informația despre interesele de lectură ale Emiliei Șercan a ajuns la managerul BN nu în urma unei comunicări neintermediate cu utilizatoarea ci fiind transmisă de un bibliotecar (nu avem informații în acest sens, doar speculăm), și acest lucru reprezintă o încălcare a confidențialității.

Este regretabil că un mandat managerial care nu e lipsit de reușite - a se vedea aprinderea luminiței de la capătul tunelului în chestiunea colecțiilor destructurate ale BN, despre care am scris aici în mai multe rânduri - s-ar putea încheia în acest mod (au apărut între timp o solicitare de demitere a lui Adrian Cioroianu semnată de patru ONG-uri și o convocare a acestuia la Comisia de cultură a Camerei Deputaților). Și mai trist va fi dacă, cu sau fără dl. Cioroianu, în Biblioteca Națională va fi în continuare frig. (R.C.)

Despre digitizare (nu digitalizare…), la Biblioteca Județeană din Sibiu

Spațiul American Corner al Bibliotecii Județene „Astra” din Sibiu va găzdui pe 22 martie, cu începere de la ora 16.00, un eveniment dedicat utilizatorilor bazei de date de publicații periodice digitizate realizată de compania Arcanum. Intitulat Digitalizare/DigitalizOare?, evenimentul va include prezentări susținute de Biszak Előd (CEO Arcanum), de reprezentanți ai instituțiilor partenere în efortul de digitizare - biblioteca-gazdă (Răzvan Pop, managerul bibliotecii), BCU Iași (Ioan Milică, director general - vezi aici detalii privind parteneriatul acestei biblioteci cu Arcanum), Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (Ștefan Baghiu, lector) și Muzeul Presei „Sever Bocu” Jimbolia (Cristina Dema, muzeograf). Ar fi interesant de aflat cum au gestionat cei implicați în procesul de digitizare problema copyright-ului, în condițiile în care nu puține dintre publicațiile incluse în biblioteca digitală Arcanum sunt unele contemporane, pentru care perioada de protecție prevăzută de legea 8/1996 nu a expirat. E un interes legitim, în contextul în care în România se derulează eforturi de digitizare destul de susținute dar respectarea copyright-ului, eventualele probleme cu care se confruntă sau s-au confruntat bibliotecile în această privință și modul în care le-au rezolvat par să constituie subiecte tabu. Pe când un eveniment profesional pe această temă de mare și neconștientizat interes? (R.C.)

Biblioteci din lumea largă

Pisicile salvatoare

Cele mai populare animale din rețelele de socializare sunt implicate, mai nou, în salvarea utilizatorilor care au pierdut sau au deteriorat cărțile sau alte obiecte împrumutate de la bibliotecă. Biblioteca Publică din Worcester (SUA, statul Massachusetts) a anunțat că acești utilizatori vor fi absolviți de plata penalităților și vor beneficia de reactivarea cardurilor de cititor dacă vor aduce pâna la sfârșitul lunii martie o fotografie, un desen sau un decupaj dintr-o revistă în care apare o pisică. Ceea ce nu se spune în anunțul acestui program denumit March Meowness, dar se subînțelege, este că pisica respectivă nu trebuie sub niciun chip să tulbure liniștea bibliotecii prin miorlăit, tors sau alte manifestări specifice; de aceea, sunt de preferat fotografii/desene/decupaje cu pisici care dorm. (R.C.)

Publicații și alte resurse de specialitate

Terminologie de specialitate: digitizare / digitalizare

Inspirați de titlul evenimentului găzduit de Biblioteca Județeană ASTRA pe care l-am semnalat mai sus, vă propunem o discuție despre utilizarea unor termeni foarte vehiculați astăzi în domeniul nostru și în afara lui: digitalizare și digitizare.

În dicționarele românești, ei apar ca sinonimi: conform definițiilor disponibile pe platforma Dexonline, digitizare înseamnă „transformarea unei reprezentări continue (analogice) într-o formă discretă (numerică)” , iar a digitaliza „a transforma semnalele analogice în semnale digitale” sau „a coda numeric o informație”. Pentru ultimul, unele dicționare rețin și sensuri din afara domeniului informaticii: „a administra digitalină unui bolnav cardiac”; „a manevra cu degetele o aparatură electronică sau de control”.

Conform Merriam-Webster Dictionary (versiunea disponibilă online), și corespondentele englezești digitization și digitalization sunt sinonime, având aceeași definiție - „the process of converting something to digital form”. În ciuda acestui fapt, este interesant de observat că ambele exemple de utilizare oferite de acest dicționar pentru digitization sunt din domeniul bibliotecilor, în vreme ce exemplul de utilizare al digitalization provine din cel al finanțelor („… plays an important role in digitalization of payments…”).

Dicționarul de specialitate Online Dictionary for Library and Information Science (ODLIS) reține doar termenul digitization („the process of converting data to digital format for processing by a computer”), cu două utilizări: în sistemele de informare („the conversion of printed text or images (photographs, illustrations, maps, etc.) into binary signals”) și în telecomunicații („the conversion of continuous analog signals into pulsating digital signals”).

Când bibliotecarii de la noi au început să fie preocupați de conversia în format digital a conținutului publicațiilor pe care le dețin, au folosit pentru operațiunea în sine termenul popular de „scanare” iar pentru proces în integralitatea lui pe cel de digitizare. Digitizare n-a avut rival în vocabularul bibliotecarilor și cercetătorilor din domeniul științelor informării și documentării timp de mulți ani, digitalizare fiind extrem de rar întâlnit în literatura de specialitate de la noi (o analiză de conținut ar dovedi cu prisosință acest lucru). În schimb, în afara lumii bibliotecilor, de pildă în mass media, s-a apelat frecvent la termenul digitalizare cu referire la proiectele de conversie digitală a publicațiilor tipărite sau a altor obiecte culturale.

În ultimii ani, datorită evoluției tehnologiei dar și ca urmare a politicilor europene, digitalizare a început să fie din ce în ce mai folosit în spațiul public pentru a desemna procesul de introducere și integrare a tehnologiilor digitale în operațiunile curente dintr-o organizație, ca fundament al așa-numitei „transformări digitale”. Treptat, în ciuda definițiilor din dicționare, el s-a impus în uzul curent cu o aplicabilitate mai largă decât cea a termenului digitizare, a cărui folosire a rămas limitată: între altele, de aceea avem un minister al digitalizării (Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării), nu al digitizării.

Tendința de a nu mai folosi cele două cuvinte în mod interschimbabil este din ce în ce mai pronunțată. Iată ce scrie într-un articol disponibil chiar pe site-ul sus-menționatului minister (sublinierile ne aparțin): „în timp ce digitizarea presupune transformarea datelor analog în digital, digitalizarea folosește datele digitizate și schimbă modul în care business-urile și clienții interacționează, creând noi fluxuri de venituri digitale, cu ajutorul tehnologiilor digitale”. Am inclus mai multe perechi de definiții în tabelul de mai jos.

Diverse definiții care fac distincție între digitizare și digitalizare

Conform acestor distincții, digitizarea este doar unul dintre procesele care contribuie la digitalizare. Ca să dăm un exemplu familiar nouă, digitalizarea unei biblioteci nu constă doar în digitizarea colecțiilor tradiționale ci și în transformarea activităților și fluxurilor de lucru ca urmare a introducerii tehnologiilor digitale. Din acest motiv, considerăm că a folosi termenul digitalizare pentru a desemna exclusiv conversia în format digital a unor publicații este nepotrivit.

Utilizarea distinctă și adecvată a termenilor digitizare și digitalizare ar aduce mai multă claritate în limbajul nostru de specialitate. (R.C.)

Bibliomagicianul

Bibliomagician este un blog al unei comunități de bibliotecari interesați de bibliometrie și care oferă atât o platformă de discuții cât și o serie de resurse utile (ghiduri de utilizare a resurselor bibliometrice, liste de discuții, modele de competențe pentru bibliometrie, informații privind conferințele din domeniu etc.) oricărui bibliotecar interesat de evaluarea publicațiilor științifice. (M.C.)

Apel de lucrări – Libri Best Student Research Paper Award 2024

Din 1950, prin intermediul a 70 de volume publicate, Libri: International Journal of Libraries and Information Studies este considerat unul din liderii revistelor științifice internaționale dedicate științelor informării și documentării. Ca parte a strategiei sale de a rămâne una dintre cele mai importante reviste în domeniul său de activitate, Libri a anunțat deschiderea unui nou apel de lucrări adresat noii generații de bibliotecari - Best Student Research Paper of 2024.

Sunt invitate să trimită propuneri de articole persoane ce urmează în prezent un curs de masterat sau doctorat, sau care au finalizat un astfel de program cu cel mult 24 de luni în urmă. Nu există o temă anume, dar articolul trebuie să se înscrie în linia obiectivelor generale urmărite de Libri de-a lungul timpului, abordând subiecte din domeniul științelor informării și documentării precum:

• Biblioteci (naționale, publice, academice, școlare, speciale etc.) și alte medii de informare;

• Managementul informației și cunoașterii;

• Comportament informațional;

• Nevoi de informare, căutare și utilizare;

• Regăsirea informațiilor;

• Tehnologii emergente (AI, AR, VR etc. prezentate din perspectiva științelor informării și documentării);

• Informații pentru dezvoltare (țări în curs de dezvoltare);

• Alfabetizare (media, informațională etc.);

• Analiza datelor, big data și impactul lor asupra organizațiilor;

• Biblioteci și depozite digitale;

• Știința datelor, managementul datelor, conservarea datelor și medii virtuale de cercetare;

• Etica folosirii informației și legislație de specialitate;

• Comunicarea științifică;

• Știință deschisă și acces deschis;

• Servicii de informare;

• Schimb electronic de date (EDI);

• Asigurarea accesului liber la informație și libertatea de exprimare;

• Arhive și prezervare;

• Patrimoniu cultural;

• Teoria și istoria cărții și editării;

• Programe de formare în domeniul LIS;

• Cercetare internațională comparativă în domeniul științelor informării și documentării;

• Metodologii de cercetare în domeniul științelor informării și documentării.

Lucrările trebuie să se refere la una din temele importante de pe agenda bibliotecilor și pot fi redactate sub formă de studii de caz, prezentări de modele de bune practici sau ca lucrări de cercetare.

Lucrarea trebuie să aibă între 5000 și 7000 de cuvinte (excluzând rezumatul și bibliografia) și să fie redactată în limba engleză. Termenul limită pentru trimiterea lucrărilor este 30 iunie 2024.

Lucrările scrise de mai mulți autori (fie că este vorba de cercetări comune ale unui grup de studenți, fie de un student și de îndrumătorul său) nu vor fi luate în considerare.

Cea mai bună lucrare va fi selectată de un juriu independent format din membri ai colegiului editorial și alți experți recunoscuți la nivel internațional, pe baza următoarelor criterii:

• originalitatea gândirii și a observațiilor;

• profunzimea cercetării;

• actualitatea problemelor abordate;

• relevanța internațională;

• calitatea compoziției.

Articolul câștigător va fi publicat în numărul 4/2024 al revistei. De asemenea, câștigătorul va primi un premiu de 500 Euro și un abonament la Libri pentru anul 2025.

În cazul în care calitatea articolelor primite justifică acest lucru, unele lucrări pot primi mențiuni de onoare, iar autorii lor vor primi abonamente gratuite la publicația Libri pentru anul 2025. (BNaR)

Conferințe, seminare, ateliere

Repositories - Reflections on Repository Infrastructure

RLUK’s Digital Shift Forum (#RLUKDSF) reunește specialiști ce lucrează în sectoarele de informare, cercetare, cultură și patrimoniu, precum și în domenii conexe, inclusiv în sectorul comercial, pentru a discuta despre viitorul colecțiilor, serviciilor și al publicului, sub presiunea schimbărilor digitale.

Evenimentele virtuale organizate de RLUK’s Digital Shift Forum urmăresc să promoveze discuțiile și dezbaterile intersectoriale, să permită schimbul de cunoștințe și să inspire eforturile de colaborare între sectoare și comunități. Evenimentele RLUK DSF sunt deschise tuturor și sunt gratuite.

Organizat în comun de RLUK și Open Repositories, webinarul Repositories - Reflections on Repository Infrastructure va avea loc în 13 martie 2024, între orele 15:00-17:00 (CET). Prima prezentare din cadrul evenimentului va fi susținută de profesorul Hussein Suleman, ale cărui cercetări se desfășoară în cadrul Laboratorului de biblioteci digitale din Departamentul de Informatică al Universității din Cape Town. Profesorul Suleman a fost invitatul special care a ținut discursul de închidere al conferinței Open Repositories 2023, iar în prelegerea sa din acest webinar își propune să inspire, să provoace și să încurajeze participanții să reflecteze asupra modalităților prin care rețelele structurate de date permit descoperirea și interoperabilitatea informațiilor și datelor conținute în depozitele digitale. Cea de-a doua prezentare va fi susținută de Stefano Cossu, de la Universitatea Harvard, și va fi axată pe împărtășirea principalelor concluzii, actualizări și reconfigurări ale proiectului Digital Repository Service (DRS), proiect ce a asigurat conservarea digitală și accesul la colecțiile bibliotecii și arhivelor de la Harvard în ultimii de 22 de ani. (BNaR)

Știință și informație

Stadiul tranziției la accesul deschis

Planul S, despre care am mai scris aici, și-a publicat raportul de activitate pe anul 2023. Din plan aflăm, printre altele, că misiunea Planului S s-a lărgit considerabil de la începutul acestuia (în urmă cu cinci ani), cuprinzând acum nu doar dezideratul publicării în acces deschis ci și peer review deschis, o mai bună evaluare a cercetării și implicarea mai profundă a cercetătorilor în procesul de publicare. Pe lângă faptul că poate servi drept analiză privind stadiul tranziției spre accesul deschis, raportul reprezintă și un exemplu de bune practici din partea unei organizații (Coaliția S) care tratează cât se poate de serios subiectul transparenței. (M.C.)

„Valori nutriționale” pentru articole științifice

Open Journal Systems, sistemul open-source de management al revistelor științifice, a început implementarea unei funcții care permite afișarea unui tabel cuprinzând date esențiale privind „sănătatea” revistei și a articolului. Tabelul indică procentul de articole acceptate pentru revistă, platformele în care este indexată, numărul de recenzenți ai articolului afișat și istoricul acestora precum și date privind alte reviste din același domeniu, pentru a servi drept comparație. Funcția preia automat datele din sistemul OJS, ceea ce nu permite editorilor să efectueze modificări, asigurând astfel credibilitatea datelor. Poate că cel mai important este însă faptul că tabelul (sau mai bine zis software-ul din spatele lui) este open source, scopul final fiind acela de a permite cât mai multor editori să implementeze în revistele lor acest instrument. Să sperăm că printre datele ce vor putea fi afișate se va număra și timpul trecut de la intrarea articolului în fluxul de recenzare până la publicare, o măsurătoare ce poate indica seriozitatea unei reviste științifice. Oricum, se anunță a fi „the next big thing” în lupta pentru integritate științifică și, poate cel mai important, este un instrument suficient de simplu încât să poată fi utilizat la scară largă/impus drept standard și înțeles ușor de toți cei interesați de publicarea științifică. (M.C.)

De ce avem nevoie de sisteme de prezervare digitală

O bună parte a literaturii științifice publicate în prezent ar putea dispărea, conform autorului unui studiu din Journal of Librarianship and Scholarly Communication. Acesta a analizat o selecție de peste 7,4 milioane de articole științifice cărora li s-a atribuit identificatori unici DOI și a descoperit că peste 27% dintre ele nu sunt prezente în nicio arhivă care să le asigure prezervarea digitală pe termen lung. Studiul arată și că peste jumătate dintre membrii Crossref arhivează într-un singur loc și doar 25% dintre materialele publicate. 

Având în vedere faptul că au fost analizate exclusiv articolele care au DOI, putem presupune că proporția literaturii științifice totale arhivate este una semnificativ mai mică. Nu putem totuși să nu ne întrebăm, în contextul inflației de publicații științifice, dacă nu cumva ar trebui să urmărim nu o arhivare exhaustivă, ci una mai degrabă selectivă, în urma aplicării unor criterii valorice. (M.C.)

Bani pentru detectivii de erori științifice

Universitatea din Berna finanțează proiectul-pilot ERROR (Estimating the Reliability and Robustness of Research) care urmărește să detecteze în mod sistematic erorile din publicațiile științifice. Soluția vizată este crearea unui corpus de specialiști care să evalueze lucrările publicate pentru a găsi eventuale erori ce au trecut de procesul de peer-review. Din păcate, includerea articolelor în acest proiect-pilot este condiționată de opțiunea autorilor (care primesc aproximativ 280 de euro dacă acceptă). În funcție de erorile găsite, verificatorii pot primi până la câteva mii de euro, o sumă ce are potențialul de a asigura un interes substanțial pentru o verificare serioasă. Rămâne de urmărit dacă proiectul se va dezvolta și va reuși să acopere o parte substanțială din știința publicată (ceea ce ar necesita sume considerabile…) sau dacă va rămâne la nivel încercare. (M.C.)

Miscellanea

Social media ca practică academică

Prezența în social media a instituțiilor academice a evoluat în ultimii ani de la stadiul de noutate respinsă sau acceptată sub formă de experiment la cel de mijloc de comunicare pentru care se alocă resurse. Pentru a ajuta în navigarea pe apele uneori tulburi ale rețelelor de socializare, echipa de editori specializați de la The Society for Cultural Anthropology a publicat o serie de articole tratând diverse problematici și un ghid de stil pentru prezența în social media. Deși unele aspecte sunt mai puțin relevante pentru spațiul românesc (ex. discuțiile despre folosirea Twitter), articolele furnizează numeroase informații valoroase și arată un mod profesionist și aplicat de a privi folosirea acestui canal de comunicare. (M.C.)

Wikimedia Commons: regăsirea și utilizarea în mod legal a unor imagini gratuite

Dacă în ceea ce privește textele problematica drepturilor de autor și a plagiatului este una destul de cunoscută, nu același lucru se poate spune și despre imagini și condițiile sub care pot fi folosite, atunci când pot fi preluate. PlagiarismToday ne prezintă modul în care Wikimedia Commons poate fi folosită pentru a identifica imagini gratuite și a le folosi într-un mod care respectă drepturile de autor. La modul de lucru descris de PlagiarismToday aș adăuga totuși faptul că, deși unele licențe permit folosirea imaginilor fără atribuire (pasul 4 de la link-ul de mai sus), practica academică nu permite folosirea vreunei surse fără citare, indiferent de tipul de licență sub care se află. (M.C.)

BiblioFeed
Newsletter bilunar
ISSN 2972-0397, ISSN-L 2972-0397

Imaginea de pe copertă: Włocławek-thermometer from Ciechurski factory in library - Mariochom, CC BY-SA 4.0, via Wikimedia Commons

La realizarea numărului de față au contribuit:
- Mihai Constantinescu (M.C.)
- Robert Coravu (R.C.)
- Biblioteca Națională a României (BNaR) - știri preluate și prelucrate din publicația „Newsletter relații internaționale”, cu acordul redacției (Serviciul Dezvoltare Instituțională - Compartimentul Relații Internaționale al BNaR)

Dacă doriți să contribuiți cu articole, să ne sugerați știri pe care să le includem în newsletter sau să ne aduceți în atenție proiectele pe care le aveți în desfășurare în instituțiile voastre, ne puteți contacta pe e-mail, pe pagina de Facebook sau pe Instagram.

Dacă v-a plăcut BiblioFeed, ne ajută să-l distribuiți în rețelele sociale pe care le folosiți.