Mă calific în categoria utilizator avizat al biblotecilor? Pentru că sunt fan al bibliotecilor publice. Am avut ocazia, recent, să mă întâlnesc cu Claudia Ș., Anca R., Cristina V., Paul B., am rememorat, cu un pic de aroganță, tot parcursul meu de cititor profesionist, început din anii 1970. Văzându-mă la masă cu profesioniști din domeniu. Mi-am reamintit de Biblioteca Ion Creangă de lângă Biserica armenească, apoi secția pentru copii din str. Christian Tell, biblioteca metropolitană Mihail Sadoveanu, BAR, Biblioteca Națională a României (și în str. Grigore Ghica și acum în complexul Ministerului Culturii), BCU. Să nu uit biblioteca publică de pe str. Petru Maior, în anii 1960, lângă Podul Grant, unde am locuit cu familia. Ca și biblioteca din str. Constantin Bosianu, pentru că în anii 1985-1986, am lucrat în zonă, întreprinderea era chiar acolo. Plus implicarea mea, într-o echipă contractată (DC Communication srl) în contractul de comunicare pentru KBE/EBC - PAPI (Banca Mondială) și BiblioNet (IREX-Fundația Gates), activitatea de administrare a unei bibloteci de jurnalism la Centrul pentru Jurnalism Independent (1995-1997, aici am gestionat un program de schimb de experiență cu un cadru didactic de la UIUC, d-na Barbara Semonche). Practic din adoloescență până în prezent am "alergat" în paralel cu bibliotecile și oamenii lor.
Recent, vinerea trecută, 26.05.2023, fiind în preajma pieței Universității, cu un drum la Anticariatul Unu, m-am oprit, ca de obicei, să mai arunc o privire prin obiectele expuse. Cine știe, poate găsesc ceva.
Cu mare, mare surprindere am găsit o cutie ambalaj, din acelea pentru legume și fructe, cu zeci de scrisori din anii 1970-1980-1990, adresate d-lui Ion Stoica (l-am cunoscut când am lucrat la Centrul de Informare al Comisiei Europene, la Infoeuropa, la BCU, fiind responsabil de acest centru de informare, din echipa DC Communication srl).
Scrisori private, nu de serviciu, majoritatea.
Ce s-a întâmplat cu dânsul? De ce corespondența sa privată a ajuns pe un trotuar? De ce, dacă dânsul s-a debarasat de ea, nu a aruncat-o la gunoi, nu a distrus-o? Cum de a ajuns să îi fie vândute aceste scrisori private?
Pe de altă parte, răsfoind câteva din scrisori, mi s-a părut că au importanță documentară - este multă istorie în ele. Mai ales relațiile sociale, etc.
În timp ce puneam de un share în Linkedin, nu știu de ce, m-am gândit la bibloteci private? Se poate scrie, spune ceva despre această organizare, în România?
Despre care dintre ele? :-) Există o tipologie foarte diversă a bibliotecilor de drept privat, așa cum sunt numite în Legea bibliotecilor - de la bibliotecile instituțiilor de învățământ superior privat, trecând prin bibliotecile (câte or fi) companiilor private, băncilor, ONG-urilor etc. și ajungând la inițiative precum Bookster sau, mai neconvențional, Plaja de Carte (despre bibliotecile neconvenționale, aici: https://lisr.unibuc.ro/22-23-floreacoravu.pdf)
Mă calific în categoria utilizator avizat al biblotecilor? Pentru că sunt fan al bibliotecilor publice. Am avut ocazia, recent, să mă întâlnesc cu Claudia Ș., Anca R., Cristina V., Paul B., am rememorat, cu un pic de aroganță, tot parcursul meu de cititor profesionist, început din anii 1970. Văzându-mă la masă cu profesioniști din domeniu. Mi-am reamintit de Biblioteca Ion Creangă de lângă Biserica armenească, apoi secția pentru copii din str. Christian Tell, biblioteca metropolitană Mihail Sadoveanu, BAR, Biblioteca Națională a României (și în str. Grigore Ghica și acum în complexul Ministerului Culturii), BCU. Să nu uit biblioteca publică de pe str. Petru Maior, în anii 1960, lângă Podul Grant, unde am locuit cu familia. Ca și biblioteca din str. Constantin Bosianu, pentru că în anii 1985-1986, am lucrat în zonă, întreprinderea era chiar acolo. Plus implicarea mea, într-o echipă contractată (DC Communication srl) în contractul de comunicare pentru KBE/EBC - PAPI (Banca Mondială) și BiblioNet (IREX-Fundația Gates), activitatea de administrare a unei bibloteci de jurnalism la Centrul pentru Jurnalism Independent (1995-1997, aici am gestionat un program de schimb de experiență cu un cadru didactic de la UIUC, d-na Barbara Semonche). Practic din adoloescență până în prezent am "alergat" în paralel cu bibliotecile și oamenii lor.
Recent, vinerea trecută, 26.05.2023, fiind în preajma pieței Universității, cu un drum la Anticariatul Unu, m-am oprit, ca de obicei, să mai arunc o privire prin obiectele expuse. Cine știe, poate găsesc ceva.
Cu mare, mare surprindere am găsit o cutie ambalaj, din acelea pentru legume și fructe, cu zeci de scrisori din anii 1970-1980-1990, adresate d-lui Ion Stoica (l-am cunoscut când am lucrat la Centrul de Informare al Comisiei Europene, la Infoeuropa, la BCU, fiind responsabil de acest centru de informare, din echipa DC Communication srl).
Scrisori private, nu de serviciu, majoritatea.
Ce s-a întâmplat cu dânsul? De ce corespondența sa privată a ajuns pe un trotuar? De ce, dacă dânsul s-a debarasat de ea, nu a aruncat-o la gunoi, nu a distrus-o? Cum de a ajuns să îi fie vândute aceste scrisori private?
Pe de altă parte, răsfoind câteva din scrisori, mi s-a părut că au importanță documentară - este multă istorie în ele. Mai ales relațiile sociale, etc.
În timp ce puneam de un share în Linkedin, nu știu de ce, m-am gândit la bibloteci private? Se poate scrie, spune ceva despre această organizare, în România?
Despre care dintre ele? :-) Există o tipologie foarte diversă a bibliotecilor de drept privat, așa cum sunt numite în Legea bibliotecilor - de la bibliotecile instituțiilor de învățământ superior privat, trecând prin bibliotecile (câte or fi) companiilor private, băncilor, ONG-urilor etc. și ajungând la inițiative precum Bookster sau, mai neconvențional, Plaja de Carte (despre bibliotecile neconvenționale, aici: https://lisr.unibuc.ro/22-23-floreacoravu.pdf)
Foarte util studiul, da, răspunde întrebării.
Da, la bibliotecile companiilor private, etc., m-am gândit. Mulțumesc.